Dear brethren, sisters, and friends around the world,
Greetings in the name of our Lord and Savior Jesus Christ.
The Lord has blessed each one of us, granting sound health and providing traveling mercies and His sustaining grace, which has brought us here at the brink of another year. One hundred and seventy years have now passed since our Savior entered into the Most Holy Place—and 100 of these years have witnessed our journey thus far as Reformers. During the past year we have experienced the Lord's leading hand in many wonderful ways. Our church is moving forward in faith and as we have thus been progressing, we have been seeing the promises of the Lord fulfilled.
Just as ancient Israel had certain periods every year when the entire nation was to engage in earnestly seeking the Lord, so modern Israel, under the direction of the Holy Spirit, has adopted the plan of an annual Week of Prayer, when the church as a whole can unitedly seek the Lord. If the children of God in ages past needed such occasions for their spiritual refreshing, we upon whom the ends of the world have come surely need them also.
In early Advent history, our forefathers first introduced this idea of a Week of Prayer in all the churches, to be a source of great spiritual inspiration and help to God’s people toward the end of the year. The plan brought so much spiritual help and blessing to the believers and to the cause of God that it was repeated year after year. Soon the practice became an established fact among us. In every land and clime where our work is now established around the world, we observe the annual Week of Prayer. It is the one special time of the year when our churches throughout the world unite in a common quest for spiritual refreshment. It is at this time that we experience a mountaintop spiritual experience, when we worship together, study together, and pray together, feeling God’s presence and enjoying the encouragement of God’s family of fellow believers.
December 5 to 14 has been set aside for this year’s Week of Prayer. Special messages of great importance have been prepared for contemplation on The Pilgrimage of the Remnant. We trust that our church family will gather together during this week to study these appeals coming from God and spend time in seeking Him. In today’s atmosphere of fear, perplexity, and frustration, the Lord stands ready to help. "If my people, which are called by my name, shall humble themselves, and pray, and seek my face, and turn from their wicked ways; then will I hear from heaven, and will forgive their sin, and will heal their land." 2 Chronicles 7:14.
As we pray for a personal blessing during this solemn occasion, let us also remember the work and workers throughout the world. Let us pray for the Week of Prayer offering. We may call this the annual Week of Sacrifice offering—that will be received on December 14.
During this week we call upon all of our church members and workers everywhere to bring to the Lord an offering that represents a special sacrifice. For years, many have followed the practice of giving an entire week's income toward this offering. Others have done more. Some have not been able to do quite that much, but have endeavored to make it an offering that represents true sacrifice.
The government of Heaven has bestowed upon our church a mandate to prepare people for the soon coming of Jesus. “The harvest truly is plentiful, but the laborers are few. Therefore pray the Lord of the harvest to send out laborers into His harvest” (Matthew 9:37-38). Our church is given the task of providing and coordinating laborers for various mission fields around the world. This can be in the form of ministers, workers, teachers, support personnel and training of new workers in new missions. These are some of our church’s many needs. And as we stand at the threshold of another new year, it would be good to make this momentous task a subject of our prayers. The responsibility to prepare people for the soon coming of Jesus rests upon all of us—and it takes money to pay for these missions.
The church is united by its call to support missions. But few of us know exactly what the mission offering does, where it comes from, or where it goes. The answer is this: Our offerings support frontline evangelism in unentered countries. They help build and sustain ministers and workers, establish churches, and help produce literature for distribution in hundreds of languages. In short, our mission offerings do everything our tithes can’t do.
The Week of Prayer Offering invests 100% toward mission projects around the world. Not one dollar is used for administration or overhead.
On a consistent basis, we receive requests for new visits—and doors open for the birth of new missions. Currently we have 28 missions in Africa, 6 in Asia, 6 in Central America, 2 in Europe, 8 in the Pacific Islands, and 5 in South America. All this mission work is sustained by your generous offerings and gifts that you give during the Week of Prayer. There are huge demands on infrastructures, institutions, workers, ministers, and leadership. So the time has come for us as a world body to ask: Have we provided our best to care for the future of our church family in these countries?
Together, we will reach the unreached, build churches, and train workers and ministers around the world. Your support makes these things possible, and we are deeply grateful for your investment in the Lord’s business. As Christians, there's nothing more fulfilling than knowing we are being used of God to accomplish His purposes.
Let us all respond to this appeal and bring a sacrificial offering that is commensurate with our love for Christ and that will help meet the needs of the mission fields. We must always bear in mind that the primary purpose of the Week of Prayer is to afford an opportunity for the members of the church to engage in seasons of earnest prayer and supplication and offer gratitude to God for His sustaining grace.
Let us take time out of our busy program to seek the spiritual blessing that is in store for us.
When we properly conduct ourselves, the services of the Week of Prayer can be of inestimable value in fostering the spiritual life of the church. They can serve to revive drooping spirits, fan the smoking flax into a bright flame, reclaim backsliders, and bring added hope and courage into the most ardent souls. These services also tend to deepen the interest of the church in our great mission program and to increase its gifts for the finishing of the work at home and abroad.
May God grant that every believer around the world may, under the guidance and inspiration of the Holy Spirit, strive to the utmost to make this year’s Week of Prayer all that God wants it to be.
Your Brother in Christ,
D. Sureshkumar
Stewardship Department
Queridos hermanos, hermanas, y amigos alrededor del mundo,
Saludos en el nombre de nuestro Señor y Salvador Jesucristo.
El Señor nos ha bendecido a cada uno de nosotros, otorgándonos una buena salud y proveyéndonos sus renovadas misericordias y Su gracia sustentadora, lo que nos ha traído hasta aquí a la culminación de un año más. Ciento setenta años han pasado desde que nuestro Salvador entró en el Lugar Santísimo, y 100 de estos años han sido testigos hasta ahora de nuestro andar como reformadores. Durante el año transcurrido experimentamos ser guiados por la mano del Señor en muchas formas maravillosas. Nuestra iglesia está avanzando en la fe y al paso que avanzamos, hemos también visto cumplirse las promesas del Señor.
Así como el antiguo Israel cada año tenía ciertas fechas en las que toda la nación participaba fervientemente buscando al Señor, el Israel moderno, bajo la dirección del Espíritu Santo, ha adoptado el plan de una semana anual de oración, durante la cual la iglesia como un todo unido puede buscar al Señor. Si los hijos de Dios en épocas pasadas necesitaron de tales ocasiones para su refrigerio espiritual, nosotros los que hemos llegado al final del tiempo seguramente lo necesitamos también.
En la historia temprana de Adviento, nuestros antepasados introdujeron esta idea de una semana de oración en todas las iglesias, primero para ser una fuente de gran inspiración espiritual y para ayudar al pueblo de Dios llegado el fin de año. El plan trajo tanta ayuda espiritual y bendición para los creyentes y para la causa de Dios que ha sido repetido año tras año. Pronto la práctica se convirtió en un hecho establecido entre nosotros. En cada país y región alrededor del mundo donde nuestra obra se ha establecido, se observa la Semana de Oración. Es ese momento especial del año cuando nuestras iglesias de todo el mundo se unen en una búsqueda común de la renovación espiritual. Es en este momento que experimentamos una experiencia espiritual cumbre, cuando adoramos juntos, estudiamos juntos, y oramos juntos, sintiendo la presencia de Dios y disfrutando del alentador compañerismo entre la familia de hermanos creyentes.
Los días del 05 al 14 de Diciembre han sido reservados para la Semana de Oración de este año. Mensajes especiales de gran importancia fueron preparados para la contemplación del Peregrinaje del Remanente. Confiamos en que nuestras familias de las iglesias se reunirán durante esta semana para estudiar estas apelaciones provenientes de Dios y pasar tiempo en la búsqueda de Él. En la atmósfera actual de temor, confusión y frustración, el Señor está dispuesto a ayudar. "Si se humillare mi pueblo, sobre el cual mi nombre es invocado, y oraren, y buscaren mi rostro, y se convirtieren de sus malos caminos; entonces yo oiré desde los cielos, y perdonaré sus pecados, y sanaré su tierra." 2ª Crónicas 7:14.
Al orar por una bendición personal durante esta solemne ocasión, recordemos también la obra y a los obreros en todo el mundo. Oremos por la ofrenda de la Semana de Oración. Podemos llamarle Semana de Ofrenda anual de Sacrificio que será recibida el 14 de diciembre.
Durante esta semana hacemos un llamado a todos nuestros miembros de iglesia y obreros de todas partes a traer delante del Señor una ofrenda que represente un sacrificio especial. Por años, muchos han seguido la práctica de ofrendar sus ingresos totales equivalentes a una semana. Otros han hecho más. Algunos no han podido hacer mucho, pero se han esforzado por presentar una ofrenda que represente verdadero sacrificio.
El gobierno del Cielo ha concedido sobre nuestra iglesia un mandato de preparar al pueblo para la pronta venida de Jesús. “A la verdad la mies es mucha, más los obreros pocos. Rogad, pues, al Señor de la mies, que envíe obreros a su mies” (Mateo 9:37-38). A nuestra iglesia le ha sido dada la misión de proveer y coordinar obreros para los diversos campos misioneros alrededor del mundo. Esto pueden ser ministros, obreros, maestros, personal de apoyo y entrenamiento de nuevos obreros en nuevas misiones. Estas son algunas de las muchas necesidades de nuestra iglesia. Y mientras nos encontramos en vísperas de un nuevo año, sería bueno hacer de esta trascendental tarea el propósito de nuestras oraciones. La responsabilidad de preparar a un pueblo para la pronta venida de Jesús descansa sobre todos nosotros – y se requiere recursos para sostener dichas misiones.
La iglesia se une al llamado de apoyar a las misiones. Sin embargo pocos conocemos exactamente lo que las ofrendas de misión hacen, de donde vienen, o a donde van. La respuesta es esta: Nuestras ofrendas en primera instancia sostienen el evangelismo en países no alcanzados. Ayudan a edificar y sustentar a ministros y obreros, iglesias establecidas, y ayudan a producir literatura para distribuirlas en cientos de idiomas. En resumen, nuestras ofrendas de misión hacen todo lo que nuestros diezmos no pueden hacer.
El 100% de la Ofrenda de Semana de Oración es invertida en los proyectos de misión alrededor del mundo. Ni un solo dólar es usado para gastos de administración o gastos generales.
De forma consistente, recibimos solicitudes de nuevas visitas y puertas abiertas para el nacimiento de nuevas misiones. Actualmente contamos con 28 misiones en África, 6 en Asia, 6 en América Central, 2 en Europa, 8 en las islas del Pacífico, y 5 en América del Sur. Todo este trabajo de misión se sustenta por vuestras ofrendas y generosos donativos que presentáis durante la Semana de Oración. Hay enormes demandas de infraestructuras, de instituciones, de obreros, ministros, y de liderazgo. Así que ha llegado el momento para que nosotros como un organismo mundial nos preguntemos: ¿Hemos proporcionado todo lo posible para cuidar el futuro de las familias de nuestra iglesia en estos países?
Juntos, alcanzaremos a los marginados, construiremos iglesias, y formaremos obreros y ministros alrededor del mundo. Vuestro apoyo permite que estas cosas sean posibles, y estamos profundamente agradecidos por vuestra inversión en el negocio del Señor. Como cristianos, no hay nada más satisfactorio que saber que estamos siendo usados por Dios para cumplir sus propósitos.
Respondamos a este llamado y traigamos una ofrenda de sacrificio que sea acorde con nuestro amor por Cristo y que ayudará a satisfacer las necesidades de los campos misioneros. Siempre debemos tener en cuenta que el propósito principal de la Semana de Oración es ofrecer una oportunidad para que los miembros de la iglesia participen en ciclos de ferviente oración y ruego, y ofrecer gratitud a Dios por su gracia sustentadora.
Tomemos tiempo durante esta programación para buscar las bendiciones espirituales que están reservadas para nosotros.
Cuando nos conducimos adecuadamente, los servicios de la Semana de oración pueden ser de un valor inestimable en el fomento de la vida espiritual de la iglesia. Pueden servir para revivir los espíritus caídos, transformar una mecha humeante en una llama brillante, recuperar a los que retrocedieron, y añadir mayor esperanza y valor a las almas más ardientes. Estos servicios también tienden a profundizar el interés de la iglesia en nuestro gran programa de misión y aumentar sus donativos para la terminación de la obra al interior del país y en el extranjero.
Quiera Dios que cada creyente en todo el mundo, bajo la dirección e inspiración del Espíritu Santo, se esfuerce al máximo para hacer de la Semana de oración de este año todo lo que Dios quiere que sea.
Vuestro hermano en Cristo,
D. Sureshkumar
Departamento de Mayordomía
Chers frères et sœurs du monde entier,
Salutations au nom de notre Seigneur et Sauveur Jésus-Christ.
Le Seigneur nous a béni, chacun d'entre nous, en nous accordant encore la santé, sa protection dans nos déplacements et le soutien de sa grâce, alors que nous abordons bientôt une nouvelle année. Cent soixante-dix ans ont maintenant passé depuis que notre Sauveur est entré le Lieu Très Saint et, dans ces années, il y a cent ans que notre pèlerinage de Réformateurs a commencé. Durant l'année écoulée, nous avons expérimenté la main providentielle du Seigneur de bien des façons. Notre église avance dans la foi et, en constatant ces progrès, nous avons vu l'accomplissement des promesses du Seigneur.
De même que l'ancien Israël devait s'engager à rechercher sincèrement le Seigneur durant certaines périodes de l'année, de même l'Israël moderne, sous la direction de l'Esprit-Saint, a adopté le plan d'une Semaine annuelle de Prières, pour que toute l'église puisse s'unir dans la recherche du Seigneur. Si les enfants de Dieu dans le passé ressentaient la nécessité de telles occasions pour leur régénération spirituelle, nous qui vivons la fin des temps en avons certainement autant besoin qu'eux.
Dans le tout début de l'Adventisme, nos pionniers ont eu cette idée d'une Semaine de Prières dans toutes les églises, pour être une source de grande inspiration spirituelle et pour aider le peuple de Dieu en cette fin d'année. Ce plan a apporté beaucoup d'aide et de bénédictions spirituelles aux croyants et à la cause de Dieu, si bien qu'il a été répété année après année. Et maintenant, la pratique est devenue un fait établi parmi nous. Dans tous les endroits du monde où notre oeuvre est établie, cette Semaine de Prières est observée chaque année. C'est un temps spécial de l'année où nos églises s'unissent dans le monde entier en vue d'une recherche commune d'un rafraîchissement spirituel. C'est à ce moment-là que nous pouvons faire une expérience spirituelle élevée, quand nous adorons ensemble, quand nous étudions ensemble et quand nous prions ensemble, en sentant la présence de Dieu et en nous réjouissant des encouragements au sein de la famille de Dieu.
Du 5 au 14 décembre, ce sont les jours qui ont été choisis cette année pour la Semaine de Prières. Des messages très importants ont été préparés pour la compréhension du Pèlerinage du Reste. Nous sommes sûrs que notre famille spirituelle en tant qu'église se réunira pendant cette semaine pour étudier ces appels venant de Dieu et passera ce temps à le rechercher. Dans l'atmosphère d'aujourd'hui faite de peurs, de perplexité et de frustration, le Seigneur se tient prêt à nous aider. "Si mon peuple sur qui est invoqué mon nom s'humilie, prie, et cherche ma face, et s'il se détourne de ses mauvaises voies, je l'exaucerai des cieux, je lui pardonnerai son péché, et je guérirai son pays." (2 Chroniques 7 : 14).
Alors que nous prions pour une bénédiction personnelle durant cette occasion solennelle, n'oublions pas non plus l'oeuvre dans le monde entier, ainsi que les ouvriers. Prions pour l'offrande de cette Semaine de Prières qui sera récoltée le 14 décembre.
Pendant cette semaine, nous faisons appel à tous nos membres et ouvriers d'église pour apporter au Seigneur une offrande qui représente un sacrifice spécial. Pendant des années, beaucoup ont donné une semaine entière de leur revenu pour cette offrande. D'autres ont fait plus. Certains n'ont pas été capables de faire autant, mais ils ont essayé de faire une offrande qui représente un vrai sacrifice.
Le gouvernement de Ciel a donné à notre église la mission de préparer un peuple pour la prochaine venue de Jésus. "Alors il dit à ses disciples : La moisson est grande, mais il y a peu d'ouvriers. Priez donc le maître de la moisson d'envoyer des ouvriers dans sa moisson." (Matthieu 9:37-38). Notre église a la devoir de fournir et de placer des ouvriers dans les différents Champs du monde. Cela peut se réaliser avec des pasteurs, des ouvriers bibliques, des enseignants, du personnel en appui et la formation de nouveaux ouvriers pour de nouvelles missions. Voilà quelques-uns des nombreux besoins de notre église. Et comme nous sommes au seuil d'une nouvelle année, il serait bon que cette tâche importante soit pour nous un sujet de prières. La responsabilité de préparer un peuple pour la prochaine venue de Jésus repose sur nous tous, y compris avec l'argent pour payer ces missions.
L'église est unie par cet appel à soutenir les missions. Mais peu d'entre nous savent exactement à quoi cette offrande va servir, d'où elle vient et où elle va. Voici la réponse : nos offrandes soutiennent en premier lieu l'évangélisation pour les pays où nous ne sommes pas implantés. Elles aident à construire des centres et à soutenir des pasteurs et des ouvriers, à établir des églises et elles aident aussi à produire de la littérature pour la distribuer en centaines de langues. Bref, nos offrandes missionnaires font tout ce que nos dîmes ne peuvent pas faire.
L'offrande de la Semaine de Prières est intégralement investie pour des projets de mission dans le monde entier. Pas un dollar n'est employé pour l'administration ou autre chose.
Suivant ce plan, nous recevons des demandes de visites et des portes s'ouvrent pour la naissance de nouvelles missions. Actuellement nous avons 28 missions en Afrique, 6 en Asie, 6 en Amérique Centrale, 2 en Europe, 8 dans les Îles du Pacifique et 5 en Amérique du Sud. Tout ce travail missionnaire est supporté par vos offrandes généreuses que vous donnez pendant la Semaine de Prières. Il y a des demandes énormes pour des infrastructures, des établissements, des ouvriers, des pasteurs et des dirigeants. C'est pourquoi le temps est venu pour nous en tant que corps mondial de nous demander : avons-nous fait de notre mieux pour assurer l'avenir de notre église dans ces pays ?
Ensemble, nous atteindrons ceux qui sont encore loin de nous, nous construirons des églises et nous formerons des ouvriers et des pasteurs pour le monde entier. Votre appui rendra possible ces choses et nous sommes profondément reconnaissants que vous vous investissiez pour l'oeuvre du Seigneur. En tant que chrétiens, il n'y a rien plus satisfaisant que de savoir que nous accomplissons la volonté de Dieu.
Répondons tous à cet appel et apportons en sacrifice notre offrande qui sera proportionnée à notre amour pour Christ, sachant que cela aidera à combler les besoins de ces missions nouvelles. Nous devons toujours garder à l'esprit que le premier but de la Semaine de Prières est d'offrir l'occasion aux membres de l'église de s'engager envers Dieu pour sa grâce bienfaisante par un moment d'intenses prières, de supplications et de reconnaissance.
Prenez le temps de ce programme de prières pour rechercher la bénédiction spirituelle qui est à notre disposition.
S'ils sont bien conduits, les services de la Semaine de Prières peuvent avoir une valeur inestimable pour la stimulation de la vie spirituelle de l'église. Ils peuvent servir à revivifier les esprits chancelants, à transformer une mèche fumante en une flamme brillante, à faire revenir ceux qui sont tombés et à augmenter l'espoir et le courage des âmes les plus ardentes. Ces services peuvent aussi servir à approfondir l'intérêt de l'église pour notre grand programme missionnaire et augmenter les dons pour terminer ce travail chez nous et à l'étranger.
Que Dieu fasse que chaque croyant du monde entier, sous les conseils et l'inspiration de l'Esprit-Saint, puisse s'efforcer le plus possible à faire de cette Semaine de Prières, cette année, tout ce que Dieu veut qu'elle soit.
Votre Frère en Christ,
D. Sureshkumar
Département de Bienfaisance
Dragi frați, surori și prieteni din întreaga lume,
Vă salutăm în Numele Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Domnul ne-a binecuvântat pe fiecare dintre noi, oferindu-ne sănătate din belșug și acordându-ne îndurările Sale de-a lungul călătoriei noastre și harul Său care ne-a susținut și ne-a adus până aici, în apropierea unui alt an. Au trecut aproape o sută șaptezeci de ani de când Mântuitorul nostru a intrat în Sfânta Sfintelor – și ultimii 100 din acești ani au mărturisit cu privire la călătoria noastră de până aici ca Reformatori. În timpul ultimului an, am experimentat cum mâna Domnului ne-a condus în mod minunat. Biserica noastră merge înainte prin credintă și în măsura în care am progresat până aici, am văzut făgăduințele Domnului împlinindu-se.
Așa cum în vechiul Israel erau anumite perioade din an când întreaga națiune se angaja în mod serios să Îl caute pe Domnul, la fel și Israelul modern, sub îndrumarea Duhului Sfânt, a adoptat un plan pentru o Săptămână de Rugăciune anuală, când Biserica, ca întreg să Îl poată căuta pe Domnul în unitate. Dacă în vremurile trecute copiii lui Dumnezeu aveau nevoie de astfel de ocazii pentru a se reînviora din punct de vedere spiritual, noi, și cei peste care va veni sfârșitul acestei lumi, avem cu siguranță nevoie de ele.
În istoria începuturilor Advente, înaintașii noștri au introdus pentru prima dată ideea de Săptămână de Rugăciune în toate bisericile, pentru a fi o sursă a unui puternic suflu spiritual și ajutor pentru poporul lui Dumnezeu, la sfârșitul anului. Acest plan a adus atât de mult ajutor și binecuvântări spirituale credincioșilor și cauzei lui Dumnezeu care s-a repetat an după an. În curând această practică s-a încetățenit între noi. În fiecare țară și în fiecare loc unde este întemeiată lucrarea noastră din întreaga lume, se păstrează Săptămâna de Rugăciune în fiecare an. Aceasta este un timp special din an când bisericile noastre din întreaga lume se unesc într-o cerere comună a reînviorării spirituale. În acest timp noi trăim experiența spirituală a urcării unui vârf de munte, când ne închinăm împreună, studiem împreună și ne rugăm împreună, simțind prezența lui Dumnezeu și bucurându-ne de încurajările familiei de frați credincioși în Dumnezeu.
Perioada de 5-14 decembrie a fost pusă deoparte în acest an ca Săptămână de Rugăciune. S-au pregătit solii speciale de mare importanță pentru a medita la Pelerinajul Rămășiței. Credem că familia Bisericii noastre se va aduna împreună în timpul acestei săptămâni pentru a studia aceste apeluri care vin de la Dumnezeu și a petrece timp căutându-L pe El. În atmosfera actuală de frică, perplexitate și frustrare, Domnul stă gata să ne ajute. ”Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” 2 Cronici 7:14.
Pe măsură ce ne rugăm pentru binecuvântarea personală la această solemnă ocazie, să amintim de asemenea lucrarea și lucrătorii din întreaga lume. Să ne rugăm pentru darul Săptămânii de Rugăciune. Noi putem numi aceasta, Săptămâna anuală a darurilor de bunăvoie – acest dar va fi colectat în data de 14 decembrie.
În timpul acestei săptămâni, rugăm pe toți membrii Bisericii noastre și lucrătorii de pretutindeni să aducă Domnului un dar care să reprezinte o jertfă specială. De-a lungul anilor, mulți au practicat obceiul de a oferi în dar, venitul lor de pe o săptămână întreagă. Alții au dăruit mai mult. Unii nu au putut să ofere atât de mult, dar s-au străduit să facă un dar care să reprezinte o jertfă adevărată.
Conducerea Cerului a acordat Bisericii noastre împuternicirea de a pregăti un popor pentru apropiata venire a lui Isus. ”Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.” (Matei 9:37-38). Bisericii noastre i se dă însărcinarea de a forma și coordona lucrători pentru diferitele câmpuri misionare din întreaga lume. Aceasta se poate realiza prin formarea pastorilor, lucrătorilor, învățătorilor, personalului de ajutorare și instruirea noilor lucrători în misiuni noi. Acestea sunt unele din multele nevoi ale Bisericii noastre. Și aflându-ne în pragul unui alt an nou, ar fi bine să facem din această importantă însărcinare un subiect al rugăciunilor noastre. Responsabilitatea de a pregăti un popor pentru apropiata venire a lui Isus rămâne asupra tuturor dintre noi – și ea necesită fonduri pentru a susține fianciar aceste misiuni.
Biserica este unită prin chemarea sa de a susține misiunile. Dar putini dintre noi știm în mod concret ce se întâmplă cu darurile misionare, de unde vin ele și unde sunt folosite. Răspunsul este acesta: darurile noastre susțin înaintarea Evangheliei în țările în care încă nu s-a pătruns. Ele ajută la formarea și susținerea pastorilor și lucrătorilor, înființarea de biserici și ajută la producerea de literatură pentru a fi distribuită în sute de limbi. Pe scurt, darurile noastre misionare fac tot ceea ce zecimile noastre nu pot face.
Darul Săptămânii de Rugăciune este investit 100% pentru proiectele misionare din întreaga lume. Niciun dolar nu este folosit pentru administrație sau cheluieli de întreținere.
În mod constant, noi primim solicitări pentru vizite noi și ușile se deschid pentru a da naștere la noi misiuni. Recent s-au format în Africa 28 de misiuni, 6 în Asia, 6 în America Centrală, 2 în Europa, 8 în Insulele Pacific și 5 în America de Sud. Lucrarea din aceste misiuni este susținută de darurile noastre generoase pe care le oferim în timpul săptămânii de Rugăciune. Există solicitări majore pentru infrastructură, instituții, lucrători, pastori și conducători. Timpul a sosit pentru noi ca să întrebăm ca organizație mondială: Am făcut noi tot ce am putut mai bine pentru a ne îngriji de viitorul familiei Bisericii noastre din aceste tări?
Împreună, noi trebuie să ajungem în locuri noi, să construim biserici și să instruim lucrători și pastori în întreaga lume. Sprijinul vostru poate face posibile aceste lucruri și noi suntem profund recunoscători pentru investiția voastră în lucrarea Domnului. Pentru creștini, nu este nimic care să le dea o satisfacție mai mare decât să știe că sunt folosiți de Dumnezeu pentru a împlini scopurile Sale.
Să răspundem cu totii acestui apel și să aducem un dar de bunăvoie care să fie proporțional cu dragostea noastră pentru Hristos și aceasta va ajuta la întâmpinarea nevoilor din câmpurile misionare. Trebuie să păstrăm totdeauna în minte că scopul nostru prioritar în Săptămâna de Rugăciune este să dăm membrilor Bisericii, ocazia de a se angaja într-un timp special de rugăciune și cerere și de a-I oferi recunoștință lui Dumnezeu pentru harul Său care ne-a susținut.
Să ne luăm timp din programul nostru încărcat de a căuta binecuvântarea spirituală care este pusă deoparte pentru noi.
Când ne purtăm cum se cuvine, serviciile din Săptămâna de Rugăciune pot fi de o valoare inestimabilă pentru a cultiva viața spirituală în Biserică. Ele pot sluji la reînviorarea spiritelor descurajate, să aprindă într-o flacără strălucitoare mucul care fumegă, să aducă înapoi pe cei căzuți și să aducă un plus de speranță și curaj în sufletele cele mai arzătoare. Aceste servicii au de asemenea rolul de a adânci interesul Bisericii pentru programele noastre misionare și de a spori darurile ei pentru încheierea lucrării acasă și peste hotare.
Fie ca Dumnezeu să ajute pe orice credincios din întreaga lume să poată, sub călăuzirea și inspirația Duhului Sfânt, să se străduiască din toată puterea să facă din Săptămâna aceasta de Rugăciune ceea ce Dumnezeu dorește ca ea să fie.
Fratele vostru în Hristos,
D. Sureshkumar
Departamentul de Binefacere